Cristi. Colegul nostru care, oricând şi nu oricum, desluşea nodurile lumii virtuale. Ştiai că este acolo şi că va rezolva orice problemă pe care o întâmpină sistemul informatic. Acum, privim această poză şi parcă niciodată privirea lui nu ne-a asigurat că este atât de bine. Pari liniştit, Cristi. Descătuşat de chinul tot şi de mărunţişurile vieţii. M-ai fi întrebat, probabil, mâine, aşa cum mă întrebai de obicei, dacă am scris despre această veste cruntă. Şi scriu deşi tu ştii deja că noi, colegii tăi, ne-am rugat enorm ca o minune să îţi alunge cumplitul diagnostic. Zbor lin, Cristi! Dumnezeu să…
Citeşte mai departe ...